Piata auto din Romania, in cadere libera

Conform datelor Asociatiei Constructorilor Europeni de Automobile, inmatricularile de autovehicule noi in Romania au scazut in primele 10 luni ale acestui an cu 62%, de la 252.924 la numai 96.176. Stirea in intregime se regaseste pe site-ul Newsin.

Insa nu voi analiza articolul respectiv. E vorba despre niste numere seci. Comparativ, piata din Uniunea Europeana a scazut in aceste prime zece luni cu 4,8%. Comparand cu cele 62 de procente ce cuantifica scaderea pietei romanesti, e greu sa nu ramai cel putin uimit. Cam asta este dimensiunea crizei financiare in Romania. Daca vecinii de la vest au simtit-o oarecum, Romania a simtit cam ce simteau adversarii lui Mike Tyson cand erau facuti K.O.

Dar cum s-a ajuns aici? Ce factori au contribuit la aceasta situatie, dramatica de altfel. De ce dramatica? Pentru ca ce nu arata cifrele este ca in economie totul functioneaza pe principiul domino. Importatorii si dealer-ii o duc greu, dau oameni afara. Deci si service-urile o duc mai greu. Si firmele care asigura suportul logistic al distribuitorilor. Si institutiile financiare care dau acces la finantare cumparatorilor de automobile de la respectivii dealeri. Pe scurt, drama se amplifica daca facem o analiza in profunzime. Sa discutam acum despre potentialii vinovati.

Administratia statului

In general, e simplu sa dai vina pe stat, pe guvern, pe cei de la putere. Se practica peste tot in lume. Problema cea mare e ca in Romania, statul a avut o mare vina pentru caderea economica atat de severa. Nu ca nu ar fi prezis-o, nu, dar pentru ca nu a luat masurile necesare limitarii efectelor. Programul rabla a fost un fiasco complet, desi se anunta un mare salvator al pietei auto.

Cum asa? Ei bine, de la inceput importatorii au avertizat ca banii alocati nu sunt suficienti, iar faptul ca firmelor nu li se da posibilitatea sa acceseze acest program nu face rau nimanui. Acum, la finele anului, observam insa ca nici macar acei putini bani alocati nu s-au cheltuit in intregime. De ce? Raspunsul este simplu : birocratia. Pana cand programul a fost implementat, a durat luni de zile. Suma pusa la dispozitia potentialilor cumparatori este insuficienta pentru a compensa efortul financiar al achizitiei unui automobil, cat de ieftin ar fi acesta. In al doilea rand, programul s-a vrut mai degraba a fi unul social decat economic. Nu poti incasa prima de casare decat daca detii automobilul vechi de minimum 2 ani. Da, o idee bine intentionata, dar ma indoiesc ca cei care tin masinile practic abandonate in parcarile din orase sunt un target viabil pentru un astfel de program. Similar, interdictia cumulului mai multor prime de casare ( ridicata abia in versiunea finala a proiectului, in ultima sa parte, cand deja piata auto era in moarte clinica) a avut un efect nefast.

O alta mare problema a pietei auto a fost, si ramane, taxa de prima inmatriculare. Care se vrea taxa ecologica, dar care a ajuns in realitate, o mare problema pentru piata auto. Taxa a avut mai multe forme, fiecare mai aberanta decat precedenta. In continuare masinile noi sunt taxate mai mult decat masinile vechi, dupa o ratiune pe care numai legiuitorii nostri o cunosc. In continuare, acestia refuza sa utilizeze un algoritm progresiv, cum este, spre exemplu, utilizat in Marea Britanie. Ideea e simpla: o masina mai veche prezinta o uzura mai mare, deci, polueaza mai mult. Astfel, taxa creste de la an la an, pana cand ajunge la un nivel suficient de mare, incat proprietarul o inlocuieste cu o masina noua. Asa se elimina din trafic multe masini vechi, mai putin sigure, si mult mai poluante. Si se ofera si o bula de oxigen distribuitorilor de masini noi. Din pacate, la noi, modernizarea parcului auto a insemnat trecerea de la Dacii de 15 ani, la masini nemtesti de 10 ani...

Piata second hand

Lipsa reglementarilor adecvate in domeniu a adus o degringolada absoluta pe piata de masini second hand. Ar trebui introdusa chiar in Codul Muncii o noua ocupatia, cea de samsar profesionist. Oameni care practica evziunea fiscala la scara larga, si se imbogatesc vanzand harburi drept masini "extra ful". Nu am scris gresit, e doar una dintre celebrele expresii arborate pe ofertele de vanzare din parcurile de masini de mana a doua.

De ce cumpara romanii astfel de masini, pentru mine constituie un mare mister. Se pare ca putini inteleg ca acel "extra ful", "klymatronik" si asa mai departe indica o mare nepricepere a vanzatorului. Fara suparare, un Mercedes E Klasse din 2007 vandut la 17.000 de euro nu e extra full, avand in vedere ca optionalele pentru acel model ocupau cam 12-14 pagini A4 la orice dealer Mercedes Benz. Parcurile auto sunt pline de masini refacute, cu kilometraje date inapoi, si alte basme de gen. Putini inteleg ca nimeni in Vest nu cumpara un automobil diesel ( platind o diferenta de cel putin 1000 de euro la achizitie fata de un model pe benzina ) pentru a parcurge 40.000 de kilometri in 5 ani. Dar multi se lasa convinsi de pretul de dumping, si apoi umplu paginile forumurilor de profil cu intrebari de genul "masina trage stanga. ce fac?".

De asemenea, multi gresesc achizitionand masini de lux, oferite la preturi de nimic, doar pentru a se bucura ca au o masina "de fite". Multi neglijeaza insa faptul ca mentenanta acestor masini implica si costuri pe masura.

Dar de ce au atata succes samsarii? Simplu. Pentru ca dealerii de masini second hand au o reputatie jalnica in Romania. Acestia au ajuns un fel de "samsari cu acte in regula". Si spun asta in cunostiinta de cauza. Nu am sa uit niciodata ziua cand un astfel de dealer incerca sa imi vanda cu disperare un Seat Leon, al carui computer de bord era nefunctional, dar prezentat drept "nu,pe ecran apare ceva doar cand masina are probleme". Nici acesti dealeri nu prezinta nici un dram de incredere. Pentru cei ce cred ca ma insel, va rog vizitati forumurile, si veti vedea comentarii edificatoare in acest sens.

Dealerii auto

Da, o foarte mare parte din vina pentru starea pietei de masini noi o au dealerii. De ce? Pentru ca au avut exact acelasi comportament ca bancile care au dat credite in mod iresponsabil. Piata de masini noi a fost, timp de cativa ani,o jungla, un Wild West veritabil. Dealerii nu dadeau un cent pe ce doreste clientul, sau cum sa fie acesta pastrat pe termen lung. Ideea era sa se vanda, cat mai mult, nu conteaza cum.

Astfel ,clientii erau convinsi sa achizitioneze mai mult decat isi propuneau. Un model mai mare, cu cateva mii de euro mai costisitor, optionale inutile ( celebrele pachete de dotari: nu poti sa iei climatizare fara jenti sport sau trapa, etc), care adaugau destul de mult la pretul de achizitie. Si astfel, clientul era impins sa mai ia un credit, sau indrumat la IFN-ul din propria ograda. Aceste IFN-uri au fost adevarate mine de aur pentru dealeri. Rate enorme, pe ani multi, pentru o masina cu totul obisnuita. In show-room, entuziastmati de noua achizitie, clientii treceau peste multe detalii: un calcul banal al costului ratelor, care ar fi aratat ca pentru un hatchback obisnuit se plateste cat pentru o limuzina de clasa mare, cele cateva procente in plus la asigurarea casco si RCA, si tot asa.

Peste acest tablou a venit criza. Astfel, celebrele IFN-uri au acum parcuri auto mai mari decat importatorii, iar clientii, care au incasat lovitura de a fi nevoiti sa predea masinile, nu mai au deloc incredere in vanzatorii de masini noi.

Consilierii de vanzari ai dealer-ilor au fost consilieri doar spre profitul companiei. Un om care vrea un break trebuie neaparat convins sa cumpere SUV, unul care vrea hatchback, trebuie sa ia macar o masina de clasa medie, si tot asa. Au fost aplicate zeci de tertipuri. Pentru o masina ieftina trebuie sa astepti 4-5 luni, dar daca mai adaugi "doar cateva sute, mii de euro", masina vine mult mai rapid. Toate aceste practici au afundat clientii in datorii. Si un client caruia i-ai luat masina ( clientii au asociat IFN-ul partener cu imaginea dealer-ului) nu va mai intra prea curand pe usile show-room-ului sa cumpere o masina din acelasi loc. S-a pierdut si din imaginea anumitor brand-uri, credibilitatea in fata cumparatorului a fost demolata.

 Concluzii

Aceste lucruri stau la baza dezastrului din piata auto. In momentul de fata, putini acorda asa mult interes acestei piete, pentru ca sunt probleme mult mai importante in economia romaneasca. Dar toate aceste lucruri vor trebui indreptate. Ilustrii diriguitori ai tarii trebuie sa indrepte legislatia in domeniu, sa dea o forma inteligenta taxei auto, sa elimine existenta celebrilor samsari prin obligativitatea platii tva-ului la un numar de tranzactii pe an ( o raita a fiscului prin astfel de targuri nu ar strica deloc). Dealer-ii auto, atat cei ce vand masini noi, cat si cei ce vand masini second hand, vor trebui sa inteleaga in final notiuni abstracte, precum ce e un CLIENT, ce inseamna calitatea serviciilot post-vanzare si ce inseamna retentia pe termen lung a clientilor, precum si consilierea adecvata a acestora. Altfel isi vor pierde business-ul, sau se vor vedea macelariti de concurentii mai abili, care vor intelege mai repede aceste reguli.

Desi ciudat, eu sunt de parere ca tot raul e spre bine. Spre binele clientilor, dar si spre binele dealer-ilor auto. De ce cred asa? Pentru ca, in final, clientii romani vor beneficia de servicii de calitate mai apropiata cu cele din Vest. Iar dealer-ii vor avea un business bazat pe o dezvoltare si o crestere durabila, si care vor rezista mai bine la fluctuatiile pietei. Cel putin, asa sper si asa ar trebui sa se intample. Sper sa nu reusim, in maniera tipic romaneasca, sa evitam si aceasta reala oportunitate de modernizare a pietei auto!